Învățătură în ora Îndurării Divine
(printr-un ales)
29 martie 2020
În ora Îndurării Divine ne-am rugat pentru suflete. Ne-am rugat Calea Crucii rozariu, rozariul Flăcării de Iubire, Coronița Divinei Îndurări. Am salvat multe, multe suflete.
D. ISUS: Dragii Mei
urmăritori, învățăceii Mei! Cu mare iubire vă salut pe voi. Înainte de toate, a-și dori să vă mulțumesc acea mare bunătate, jertfă, pe care acum le-ați revărsat sufletelor, pentru că în purgatoriu
dintre sufletele suferinde, dintre păcătoși, dintre muribunzi mulți, dar foarte mulți s-au salvat. De
exemplu în timpul acestui
rozariu, nici un muribund nu a căzut în iad. Dar Eu acum nu despre aceasta a-și dori să vă vorbesc. Știți, sunteți la curent
fiecare cu aceea ce este o indulgență plenară. Eu totuși voiesc să vă reamintesc,
deoarece Eu am dat permisiunea acelora care întotdeauna, în fiecare săptămână vin aici. Deci
această permisiune o veți primi și voi acum. Așa că ascultați:
Indulgența plenară constă în aceea, are anumite condiții, că în acea zi trebuie
să vă împărtășiți, trebuie să vă spovediți, trebuie să săvârșiți o faptă bună, de exemplu
Rozariul Flăcării de Iubire, sau jumătate de oră de Adorație, citirea
Bibliei, etc. Câte ceva dintre
acestea, și spus la intenția papei, sau la intenția Domnului Isus
sau mai bine la intenția papei Benedict al XVI lea, spus un Crezul, un Tatăl nostru, un Bucură-Te Maria și Slavă Tatălui.
Acum a-și dori să vă dau o ușurare, pentru că
se întâmplă des o situație, că sunteți acolo la Sfânta Liturghie, și nu este spovadă, doar împărtășanie și acele palide
mici păcate sau păcate mai serioase, care
sunt în voi, deci păcate lesne iertătoare, pe acelea nu le puteți spovedi și de aceea, nu
puteți să obțineți o indulgență plenară pentru sufletele
răposaților voștri, sau pentru cineva.
Deci Eu acum vă
recomand următoarele: dacă doriți ca să amânați spovada, în acel caz, dacă
aveți în suflet doar păcate lesne iertătoare, atunci folosiți un alt mare har pe care l-am dat sfântului Bernard: se referă la Rana Mea de pe Umăr. Pentru că i-am promis
lui că acel om care în cinstea Sfintei Mele Răni a Umărului spune 3 Tatăl
nostru, 3 Bucură-Te Maria, 3 Slavă Tatălui, aceluia în acea zi îi șterg toate păcatele lesne- iertătoare. Deci, dacă aveți
doar păcate
lesne iertătoare și
faceți aceasta în cinstea Rănii Mele de pe Umăr, atunci sufletul vostru va fi alb ca zăpada în acea zi, și dacă reușiți să vă împărtășiți, atunci puteți
obține indulgență plenară pentru voi, sau chiar pentru cineva dintre
sufletele voastre răposate. Acesta
este unul dintre lucrurile pe care am voit să le spun.
Al doilea ca să știți despre aceasta,
aici aproape în fiecare săptămână obișnuiam să vorbesc, să învăț despre păcatele ascunse. Și anume despre păcatele ascunse, sunt acolo în voi și nu le descoperiți, credeți că nu mai aveți alte păcate. Acolo stați înaintea scaunului de spovadă, și spuneți acele unul-două păcate și restul nu vi le
amintiți, pentru că nu observați că mai este ceva lipit pe suflet. Deci Eu aceste păcate ascunse a-și dori să le enumăr acum, pe care
celorlalți deja le-am enumerat și la sfârșit o să mai adaug încă 5 noi păcate ascunse care vor fi noi și pentru cei
prezenți.
Cu aceste păcate
ascunse cu siguranță la fel Îmi puteți răni Inima Mea Sfântă. De aceea trebuie să fiți foarte atenți, trebuie să vă analizați în fiecare zi conștiința voastră. Am să vă citesc acele păcate pe care până acum deja celorlalți le-am „predat”, care sunt acele
păcatele ascunse de până acum învățate.
Îngrijoraea
Mândria
Sensibilitatea
Vanitate
Lenea de
a face binele
Când te
bucuri de răul altuia
Lăudăroșenie
Îndoială
Curiozitate
Dependența de muncă
Dezordine
Victimizare
A voi să
faci pe plac tuturora
Necumpătat
Disprețul de sine
Compătimirea
de sine
Și acum scrieți-le și pe următoarele 5.
A te plânge
Irosire
A rivaliza
Indiscreție
A te ofensa
Dragii Mei copii!
Aici este primul, a te plânge. Acesta pare atât de nevinovat, cumva
aceasta îl caracterizează pe om, că-i place să își descarce
sufletul, atunci când este prea încărcat. Atunci când cineva ne-a supărat profund, așa de bine este să spunem cuiva, și după aceea sufletul
este deja un pic mai ușurat. Se descarcă celui mai bun prieten, sau soțului, sau cuiva din familie. Apoi, cum merge pe stradă, se întâlnește cu, cunoscuți și pe fiecare îl oprește, și se plânge bine. A ne plânge nu este totuna cui ne plângem și cum. Cazul cel
mai ideal, atunci nu comiteți păcat, dacă doar Mie, Isus al vostru vă plângeți, sau conducătorului vostru sufletesc. Dacă nu aveți conducător sufletesc
atunci unui foarte bun frate sufletesc. Nu la toată lumea, că atunci comitem păcat, care cu adevărat trebuie spovedit.
Dar cum trebuie să ne plângem?
Nu așa trebuie să ne plângem, că spunem numele respectivului și îl înnegrim până la refuz, pentru
că el chiar așa, așa a fost, și chiar m-a
ofensat și chiar așa lucruri rele a făcut, deoarece dacă aluneci în aceea
că-i spui și numele, atunci deja acolo este al doilea păcat pe
sufletul tău, - ai judecat. Dar dacă ai și exagerat sau ai mai spus ceva ce
nu corespunde realității, atunci cu adevărat ai calomniat, - ai comis un păcat aducător de moarte.
Deci cel mai bine, dacă te plângi, dacă
se poate să spui fără nume.
Al doilea despre care
a-și dori să spun, irosire.
Se poate irosi în mai
multe feluri. Oamenilor le vine în minte imediat mâncarea. Deci cu adevărat, nu trebuie așteptat până când
pâine se mucegăiește, de nu o mai putem da nici la câine, nici la găini, ci
trebuie să ne gândim din timp să o dai cuiva. Sau dacă ți-a rămas puțină mâncare și nu ai câine sau pisică, dar dacă ai un vecin și o poți da lui. Și doar în ultima instanță, când nu o mai poți pune nicăieri, atunci să o
arunci în gunoi.
După aceea se poate
irosi și cu cumpărăturile.
Să presupunem că cineva are 3 paltoane dar aceasta își mai cumpără unul, și încă unul, și încă unul. Sau are 5
perechi de pantofi dar și-o cumpără și pe a 10, chiar dacă nu mai are loc pe raftul din dulap, întrucât cade în
exagerare. Are mania cumpărăturilor. Și aceasta este păcat.
Nici banii nu trebuie irosiți.
După aceea timpul. Nu este voie să irosești nici timpul tău dar nici al altora. Timpul tău propriu
așa îl poți irosi, că nu ai o bună organizare. Pur și simplu îți alunecă timpul printre degete. Niciodată nu poți termina ceea ce ți-a programat. Și aceasta este păcat. Deci timpul așa trebuie să ți-l programezi, ca să-ți ajungă pentru orice:
pentru datoriile de bază, și pentru rugăciune, și pentru nepoții tăi, nu contează dacă îți ajunge mai puțin timp pentru aceste lucruri,
pentru că nu cantitatea
contează - cât să-ți ajungă pentru tot ce ți-ai programat. Pentru aceasta ar
fi foarte bine pregătit un orar.
După aceea poți irosi și timpul altora.
Gândește-te că tocmai mergi la cumpărături și te întâlnești cu cineva care
are 2 sacoșe în mâini și-l oprești. Nu te gândești la aceea cât îi pot tăia cele
două mâini greutatea cea mare, ci începi să-i spui problemele tale personale.
Începi să vorbești mult, deja vorbești de o jumătate de oră, deși persoana stă ca pe ace, că ar dori să meargă acasă, că are atâta lucru de făcut, dar tu și de aceea vorbești despre tine,
despre gândurile tale
personale și despre familia ta. Deci nu întrebi aceea, că ce mai
este cu ea, ci îi spui toate acelea cu care se ușurează sufletul tău. Ai irosit
timpul altui om. Irosirea este păcat.
Aici este rivalitatea.
Rivalitatea este
caracteristică oamenilor religioși. Există persoane care
vor să spună rugăciune mai multă decât alții. Deci nu-i ajunge că ea spune mai multă rugăciune ca alții, dar și spune neîncetat, că ea spune acest
rozariu și al treilea, și al patrulea, și al optulea, și al zecelea și nu se gândește la aceea, câtă durere provoacă celuilalt, pentru că acela nu are atâta
timp, pentru că are mai multe datorii de bază, și nu se poate
ruga atâta. Deci încearcă
să-i lase pe ceilalți în urmă și cu adevărat cu aceasta se
mai și laudă, deci concurează cu rugăciunea. Dar nu
numai cu rugăciunea se poate
rivaliza, de exemplu și cu postul. Deci tot spune cineva, că el postește zilnic sau de 3 ori pe săptămână și cum postește, și cum ar voi să postească, că dacă ar putea mai
mult să postească ca celălalat, care în replică spune acelei
persoane cum obișnuiește ea să postească. Aceasta este rivalitatea. ȘI ACEASTA ESTE
PĂCAT. Deci nu trebuie să vorbim despre aceea, cum postim sau ne rugăm, sau
cât. Despre aceasta niciodată să nu vorbiți.
După aceea, sunt
copiii Mei care au primit multe haruri și obișnuiesc să rivalizeze unii cu alții. Îndeosebi aceia care au primit aproape aceleași haruri, foarte
asemănătoare, de exemplu al vederii în duh. Vede că și celălalt primește asemănător ca el, și începe să simtă, că poate nici nu este de încredere acel tovarăș, care le primește pe acestea și nici nu este
sigur că sunt de la Duhul
Sfânt. Se nasc asemenea gânduri și deja acolo și este păcatul. Nu trebuie să ne asemănăm cu ceilalți harurile pentru că Eu știu cui cât voiesc să dau.
Apoi acolo este indiscreția.
O, câți asemenea copii
am care într-o comunitate
glumește cu veselie și se leagă de cineva dintre
persoanele din acel grup. Își ascute limba pe cineva și ofensează acea persoană, o jicnește până la sânge. Nici nu se gândește că glumele lui înjosește acea persoană înaintea celorlalți. Și aceasta este păcat. Și acesta trebuie spovedit. Indiscreției îi aparține, dacă cineva încearcă
să se poarte exagerat de sincer chiar este mândru de aceea că poate să spună
celuilalt cu curaj, ce are pe suflet. Nu este corect. Dacă are ceva rău pe
suflet aceea nu trebuie spusă celuilalt cu curaj, indiscret, nu trebuie să i le
spui pe toate în amănunt, să-i înșiri greșelile, pentru că îi provoci durere.
Deci aceste păcate pe
care vi le-am înșiruit până acum, observați-le că izvorăsc din lipsă de iubire.
Apoi este a te ofensa.
Cu adevărat am mulți copii care sunt
exagerat de sensibili. Am mai vorbit despre aceasta data trecută, o dată la
păcatele ascunse; și acești copii sensibili ai Mei nu pot ascunde că au fost ofensați de cineva, sau așa cred, că au fost ofensați, nici nu-i sigur că au fost ofensați și fiecare
privire, fiecare cuvânt acționează ca o ofensă asupra
sufletului și acest om se ofensează ușor. Iar cine se ofensează comite păcat. Nu avem voie
să ne ofensăm pe lucruri mărunte dar nici măcar pentru lucrurile mari, ci trebuie să cereți de la Mine iubirea iertătoare și Eu atunci revărs asupra inimii voastre atâta iubire, că
nici nu vă mai amintiți, ca să plecați cu fruntea sus din acea comunitate pentru că vă simțiți ofensați, sau nici nu vă mai amintiți când ajungeți acasă, ca să vă gândiți în timpul rugăciunii că pe voi cineva v-a ofensat. Deci a te ofensa cu adevărat este păcat. Nu este voie să vă ofensați.
Deci atât am voit să
spun, dar mai amintesc ceva important: când vă spovediți aceste păcate ascunse nu le puteți spovedi la fel
fiecărui preot. Puteți spovedi de
exemplu, că „m-am ofensat” până aici acceptă orice preot. După aceea puteți spovedi că „am fost nedrept”, sau „m-am plâns”, până aici ok. Dar
dacă începeți să explicați contextul, de
exemplu risipirea: dacă spuneți următoarea – că din păcate mi s-a mucegăit o felie de pâine și pe aceasta am aruncat-o la gunoi, atunci nu-i precis că slujitorul Meu sfințit acceptă aceasta ca păcat și o să spună, că asta este inutil să o spovedești pentru că nu este păcat. Și sunt mai multe din aceste păcate ascunse pe care unii, alții preoți nu le consideră păcate. De aceea vă sfătuiesc, copiii
Mei, să spuneți doar acelora,
despre contextul acestor păcate ascunse, acelora pe care îl cunoașteți bine și știți că primiți de la ei sfaturi înțelepte, pentru ca să nu comiteți din nou acest păcat, că și ei simt alături
de voi că a fost cu adevărat acesta un păcat, nu unul uriaș, un păcat iertător.
Deci atât am voit să
vă spun, despre aceste păcate ascunse și vă rog, dacă între cele enumerate găsiți din acelea care tocmai vi se potrivesc, atunci să mergeți cât de repede să le spovediți pentru ca sufletul să se curețe, să fie alb ca
zăpada. Și atunci când sufletul
vostru este așa curat, atunci puteți să oferiți indulgența plenară pentru voi sau
pentru careva decedat cunoscut.
Vă binecuvântez în
marea Mea Iubire cu Duhul Curăției și țin în Mâini atâtea fire de crini
câți sunteți voi aici. Așez un crin în inima fiecăruia și într-o clipită le-am și așezat. Așa-i că v-ați deschis
inimile? Dar acum închideți-le și păziți acest crin. Este crinul curăției. Este
simbolul curăției sufletului vostru. Și acest crin va
străluci în sufletul vostru dacă vă căiți de aceste păcate ascunde și le spovediți. În marea Mea
Iubire vă binecuvântez în Numele Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt.
http://uzenet.csapata.hu/cikkek/tanitas-az-irgalmassag-orajabanegy-valasztotton-keresztul-71752/
vă invit pe canalul blogului pe telegram, accesând linkul
