Preasfânta noastră Mamă ne împărtășește prin intermediul
Luz de Mariei o nouă revelație, în care ne permite să
înțelegem marea Taină a Nașterii Domnului
nostru, Isus Cristos
24 decembrie 2017
Preaiubita Mea copilă,
faptul că Fiul Meu a fost născut într-o așa de umilă
condiție
nu a fost o coincidență, dar dispoziția Tatălui Veșnic, pentru ca încă
din prima clipă, omenirea să înțeleagă că pentru a pătrunde
în viața spirituală
și
a întâmpina învățăturile Fiului Meu, trebuie să se dezlege tot ceea ce îi
ține
legați
de falsele credințe personale, de egoul ce rămâne puternic în om, de nesăbuința umană și cu umilință să se privească pe sine însuși și să recunoască
ceea ce este și cum este, ceea ce trebuie să lase și ceea ce trebuie să
ia pentru a se unifica Fiului Meu.
Vă solicit ca fiecare zi
să fie ca aceasta, în care omul Lui Dumnezeu recunoaște că Iubirea trebuie să
predomine în viață și să-și amintească că fără iubire nu suntem nimic
(vezi I Cor, 13).
Noi nu am călătorit
singuri, dar în compania protectorilor pe care Dumnezeu Tatăl i-a trimis pentru
a ne însoți în cale și înainte de a intra în
acel grajd/șură, îngerii deja se găseau
acolo, bucuroși, așteptau intrarea Noastră.
GRAJDUL/ȘURA, ACEL LOC UMIL, ERA MARELE PALAT
UNDE TREBUIA SĂ SE NASCĂ FIUL LUI DUMNEZEU.
Îngerii Lui Dumnezeu Tatăl
s-au făcut vizibili privirilor Noastre și Iosif, admirând
atât de mare grandoare, a înțeles că mai mult decât
un palat, ne găseam în locul cel mai frumos
care putea exista pe Pământ. Ne grăbeam
să curățăm locul și îngerii Lui Dumnezeu l-au
ajutat pe soțul Meu, Iosif, și locul, cu impecabilă
curățenie a fost dispus
pentru Nașterea Fiului Meu, care Mi se anunțase anterior.
Îngerii au parfumat cu arome cerești palatul așa de mare. Eu fusesem anunțată de naștere și absorbită
în Pântecele Meu, unde Iubirea
Divină avea să ajungă la omenire, pătrundeam în așa Taină de nepătruns.
Frigul nopții a făcut ca soțul Meu, Iosif, grăbit
să aprindă focul și Eu i-am cerut să se odihnească
și
Iosif, intrând într-un somn care a fost un
extaz, a privit tot ce s-a petrecut cu Nașterea Divină.
Eu am fost dusă asupra a
tot ce s-a creeat și am fost umplută
de mari semne ce umpleau Inima Mea, Mintea Mea, Gândul
Meu, Rațiunea Mea, Sufletul Meu și Duhul Meu pentru a întâmpina „Taine Sfinte” ce nu Mi se revelaseră înainte. Am fost dusă într-un
profund Extaz Divin, până să privesc Chipul Lui Dumnezeu, și am fost umplută de Știință Divină, de Prudență, de Speranță Divină, de Iubire și Înțelegere Divină...
Prosternată înaintea Tatălui
Veșnic,
am primit marea Lui Binecuvântare și Maiestate atât
de Înaltă M-a luat de Mâini și am primit toată instruirea pentru creșterea Celui care va
ajunge să fie Salvatorul omenirii. Chipul Meu radia Lumina Divină pe care Tatăl
o reflectase în Mine, conștientă de tot ce se petrecea, în deplin uz al simțurilor Mele, Mă
priveam transformată înaintea Prezenței atât de nepătrunsă.
În câteva clipe am simțit în Pântecele Meu pe Pruncul Meu
mișcându-se cu putere, deja pregătit pentru a să
naște
și
răpită de Duhul Divin, am văzut
că a fost eliberat din acea claustrare, pe Dumnezeu făcut Om, fără nici o
durere. Iubirea străfundurilor Mele s-a unificat cu Duhul Divin și într-o donare totală,
neopunând vreo rezistență Voinței Divine, cu absolută
dispoziție și fiind precum sticla în lumină, s-a născut „Unicul
Născut al Tatălui”, prin Lucrarea și Harul Duhului Sfânt
(vezi Mt 1, 18c), conservând starea Mea feciorelnică, a fost totul un Miracol de Iubire.
I-am privit pe sfântul
Mihail și sfântul Rafael și Ei Îl adorau pe Pruncul Meu, transfigurat, mai frumos și strălucitor decât
soarele. Pielea Lui, în totalitate curată, radia acea Puritate ce ieșea din loc, Lumina
din Trupul Lui Divin. Mi-a fost dat Pruncul Meu de mâinile sfântului Mihail și sfântul Gabriel și în acel moment, un Colocviu
Divin s-a întâmplat între Noi doi: FIUL MEU ȘI EU AM FUZIONAT ȘI EL CA ADEVĂRATĂ IUBIRE ȘI EU CA MAMA LUI
I-AM EXPRIMAT: IUBITUL MEU PENTRU MINE ȘI EU PENTRU IUBITUL MEU...(vezi Ct 2,16).
INTRĂM ÎNTR-UN COLOCVIU INTIM ȘI CU TOATĂ TANDREȚEA MEA MATERNĂ, PRIVIND ACEI OCHI
BINECUVÂNTAȚI, L-AM IUBIT ÎN VOINȚA DIVINĂ DE LA IESLE PÂNĂ LA CRUCE.
Ieșind din starea aceea,
l-am chemat pe Iosif și el privind Pruncul, vărsa lacrimi ce curgeau pe obrajii
lui, Cel pe care atât îl aștepta, era acolo, I l-am dăruit în brațele lui și în totală reverență l-a iubit cu iubire
veșnică.
AU AJUNS CEI UMILI SĂ-L ADORE PE FIUL MEU,
PENTRU CĂ A CELOR UMILI ESTE ÎMPĂRĂȚIA.
Mama Maria
https://www.revelacionesmarianas.com/libros/es/2017.pdf
Şi eu vă voi arăta o cale şi mai minunată.
Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş
avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. Şi dacă aş
avea [darul] profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa,
şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire,
n-aş fi nimic. Şi dacă tot ce am aş da ca hrană [săracilor], şi dacă mi-aş
da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.
Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare,
nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă. Ea nu se poartă
necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul
[primit]. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate
le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.
Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea,
limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi. Căci noi cunoaştem în parte şi
profeţim în parte, însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este
în parte va dispărea. Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un
copil, judecam ca un copil. Când am devenit bărbat, m-am lăsat de cele
copilăreşti. Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea]
faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum
am fost şi eu cunoscut pe deplin. Iar acum rămân acestea trei: credinţa,
speranţa şi iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.” I corinteni,
13
„ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.” Matei 1, 18c
„Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui; el paşte [turma
sa] printre crini.” Cântarea cântărilor 2,16
