Moderatorul: Salut! Un salut cordial pentru voi toți, dragi prieteni, ai acestui
canal (de youtube) radio „Rosa Mistica” (Trandafir tainic n.trad.)
Columbia.
Am făcut un program de cenaclu cu două mesaje primite de un mare preot
columbian, foarte de doctrină sănătoasă. Și promitem să facem un nou program cu mai multe lucruri revelate de
Cer acestui preot. Păi bine, haideți să începem astăzi cenaclul cu o viziune, după o Preasfântă Împărtășanie, în timpul unei
Sfinte Euharistii, într-o duminică.
Spune preotul: „Dintr-o dată m-am găsit într-un spațiu mediu (ca mărime n.trad.) Cineva era lângă mine cu multă lumină, era
îngerul meu păzitor care mă conducea, nu-mi spunea nimic, numai mă conducea în
liniște. Aproape că nu puteam privi datorită strălucirii care ieșea
din el. Mi-a spus:
Îngerul: Uite!
Preotul: Când m-am uitat, am văzut că era o biserică în ruine, fără acoperiș, niște vitralii foarte
putrezite și pline de ramuri putrezite
ce curgeau din ea. Se vedeau pereți foarte de deșeuri și ruinați, plini de murdărie și atât de deteriorați că păreau că tremură pentru a cădea. Am privit podeaua
care era de asemenea foarte murdară, foarte deteriorată și crăpată, peste tot. Plin de gunoi și de parcă niciodată nu ar fi făcut curățenie. Totul era atât de sumbru , eu mă găseam în mijlocul acelei biserici în ruine privind atâta deteriorare, dar nu spuneam nimic și nu-mi dădea prin cap să-l întreb pe îngerul sfânt ce era aceasta.
M-am simțit cam amețit când deodată mi-a spus îngerul: uite!
Am ridicat un pic privirea și mi-a indicat fundul prezbiteriului. M-am uitat și am văzut că nu avea Altar, numai o bucată veche și aproape distrus de
parcă l-ar fi smuls prin lovituri și ar fi lăsat o bucată care nu s-a putut
smulge cu nimic. Și am
văzut o lumină care ieșea
din fund de unde era Tabernacolul. Și îngerul mi-a spus:
Îngerul: Uite-te bine cu ochii sufletului!
Preotul: M-am uitat și era Domnul în Preasfântul Sacrament, o mică Ostie și am
spus: Vai, Dumnezeul meu, vai, Dumnezeul meu, ești aici! Și îngerul
mi-a spus:
Îngerul: Ce aștepți? Prosternează-te, umilește-te
și adoră Maiestatea Divină!
Preotul: Eu m-am prosternat și uluit am cerut iertare pentru păcatele mele și ale lumii și simțeam multă durere în sufletul meu. Îngerul
sfânt mi-a spus:
Îngerul: Rămâi așa
prosternat dar ridică-ți un
pic privirea și
uite-te, este Fecioara Maria.
I-am spus: Fecioara?
Ea era îmbrăcată cu Mantie albastră și rochia era albă, frumoasă, Mantia Ei Îl îmbrățișa pe Preasfântul
cu grijă și privirea Ei era
foarte tristă. Îi ieșeau lacrimi de sânge și suspina. Mi s-a
părut că O aud susurând în vocea joasă și suspina spunând:
Preasfânta Fecioară: Te iubesc, te iubesc!
Preotul: Deodată au apărut niște persoane mici foarte devotate care se prosternau în
adorație și plângeau înaintea Celui Preasfânt, dar nu vedeau
nimic, numai adorau cu iubire. Erau numai trei persoane mici, pline de iubire
pentru Domnul. Deodată îmi spune îngerul sfânt:
Îngerul: Ridică-te! Cu reverență vreau să privești.
Preotul: M-am ridicat cum mi-a spus și mi-a indicat intrările ruinate ale bisericii și ale sacristiei și deodată au început să iasă preoți din toate părțile, îmbrăcați cu sfintele
ornamente de parcă celebrau misterele sfinte. Și de asemenea, mulți religioși cu obiceiuri foarte
diferite, intrau și ieșeau de parcă lucrau acolo și-și exersau ministeriul
lor acolo în toate zilele. Eu priveam numai până când mi-a spus îngerul:
Îngerul: Nu-ți fie
frică de ceea ce vei vedea!
Preotul: Eu am încercat să mă uit dau nu am putut, nu era posibil să
privesc, numai să simt că eram acolo, mi-a spus:
Îngerul: Deschide ochii sufletului tău, privește bine!
Preotul: Când deodată au început să iasă șerpi de toate felurile: mari și mici dar monstruoși și animale teribile ieșeau din acoperiș, din pereți, din pământ, din toate părțile,
toate felurile de animale ciudate și oribile. Eu m-am speriat mult dar simțeam siguranță
pentru că-l simțeam pe înger lângă mine. El mi-a spus:
Îngerul: Sunt demoni.
Preotul: Acești
demoni în toate formele lor râdeau și păreau că sunt în casa lor. Miroase scârboși lăsau ca o mocirlă pe unde treceau. Și-și băteau
joc, nu priveau spre Cel Preasfânt, nici spre Fecioara, permiteau mari hohote și pe unde se băgau, distrugeau; și
vedeam cum preoții,
care erau mulți, până și episcopi și ierarhi, și mulți religioși din multe comunități și mulți oameni apăreau de parcă lucrau în lucrurile eclaziastice
din biserică și nu
vedeau nimic. Nu-i vedeau pe demoni, intrau și ieșeau și demonii mulți mergeau cu ei și părea că parcă ar conviețui fără nici o problemă lângă ei. Și mulți dintre aceste
oribile ființe păreau că rănesc pe mulți ecleziastici și le
spuneau cum să conviețuiască. Eu priveam numai, nu spuneam absolut nimic. Îngerul
sfânt mi-a zis „Privește, privește!” și eu am privit în față, treceau prin fața
Preasfântului și nu
făceau nici reverență, numai ocupați și ocupați în treburile lor , toți înveșmântați cu ornamente sfinte.
Nimeni nu se uita la Cel Preasfânt în ruine și am văzut
cu durere cum mulți
ecleziastici erau îmbrățișați de aceste ființei teribile. În aceeași Casă a Lui Dumnezeu comiteau imoralități, infidelități,
adulterii, și
multe păcate capitale. Erau ca îmbrățișați de acei șerpi cu multe capete și râdeau toți de
parcă nimic nu e în neregulă. Eu simțeam în inima mea, și am început să spun: iartă-ne, iartă-ne, iartă-ne, Doamne, suntem foarte păcătoși! Îngerul sfânt mi-a spus:
Îngerul: Taci fiule, taci, pentru că-ți vor vorbi! Prosternează-te, prosternează-te!
Preotul: Și am
simțit că el s-a prosternat și eu am căzut cu fața în jos, fără putere, în cruce și am simțit o lumină care s-a apropiat și m-a
acoperit. Am simțit
ceva de nedescris și o
voce puternică mi-a spus:
Vocea: Fiule, fiule, fiule, ceea ce ai văzut este Biserica Mea. Așa este Biserica Mea.
Cine Mă iubește? Cine Mă iubește? Cine Mă iubește? Tu Mă iubești?
Preotul: Eu numai spuneam din fundul sufletului meu: iartă-mă Doamne!
Iartă-mă! Iertare! Iertare! Milostivire! Mi-a spus din nou:
Domnul Isus: Privește la
Biserica Mea, roagă-te și repară! Roagă-te și cară Crucea! Te binecuvântez! Iubește-O pe Mama Mea, suferă și repară cu
Ea! Te binecuvântez! Menține-te în adevărul Inimii Mele
Euharistice și
mariane, forțele
iadului nu vor predomina împotriva Ei. Te
binecuvântez! Judecata se apropie, pedeapsa Mea milostivă este
iminentă. Roagă-te cu Maria! Te binecuvântez!”
Aceasta este o primă viziune pe care a avut-o acest preot
columbian.
Acum altă viziune de asemenea a
acestui preot columbian. Dată de Dumnezeu în Sfântul Sacrificiu al Euharistiei,
după consacrarea Sfintei Liturghii. Părintele relatează:
Preotul: Am simțit Mâna Lui Dumnezeu asupra mea, o lumină m-a acoperit și am căzut cu fața la pământ cum am căzut când am văzut Sfânta Biserică reprezentată în
Vatican. Era albă, frumoasă, mare, imensă, în
centru îi avea pe cei doi apostoli ai Domnului și i-a acoperit Mantia Preasfintei
Fecioare Maria. Dar erau multe ființe negre care mergeau grăbit prin biserică și nu se vedea deloc bine iar lângă ei am văzut mulți ecleziaști,
episcopi, preoți,
religioși și religioase și umblau cu aceste
ființe în biserică și trăiau cu ei ca și cum
era ceva normal. Fecioara îi privea și plângea cu multă durere și la fel și
apostolii, în centru priveau cu durere, plângeau râuri pentru Sfânta Mamă a Lui
Dumnezeu. Biserica continua să strălucească și eu nu știam de ce, dacă încă erau atâția demoni în ea, nu știam de ce strălucește, erau mii de milioane, de nenumărat care erau cu ecleziaștii și eu priveam speriat și nu știam de ce încă lumina continua atât de strălucitoare. Erau numai
puțini ecleziaști prosternați în rugăciune pe care demonii nu-i puteau atinge și de asemenea câțiva
fideli prosternați,
străluceau mult în mijlocul tuturor. Când, am văzut sub biserică niște Mâini mari, aurii,
frumoase care susțineau
Biserica și din ea ieșea o Cruce splendidă
strălucind și din
ambele Lumina către Sfânta Biserică. Și o voce mi-a spus:
Vocea: E Dumnezeu, e Dumnezeu, e Dumnezeu! El susține Lucrarea Lui, este Tatăl cu Mâinile Lui Sfinte, Fiul cu a Lui Cruce puternică și Duhul Sfânt cu Lumina Lui Strălucitoare.
Și
deodată am simțit că vine deasupra Bisericii, o umbră enormă, întunecată, tenebroasă iar eu speriat căutam unde să mă ascund, dar
nu am putut, m-am întins pe o bază a bisericii luminată și acea umbră
furioasă a venit peste mine și era diavolul. L-am văzut, l-am văzut și m-am speriat atât, tremuram, toată ființa mea tremura, dar mă sprijineam de columna
bisericii și am simțit razele strălucitoare ale bisericii ce m-au acoperit și diavolul s-a apropiat până foarte aproape de fața mea și mi-a strigat:
diavolul: Te voi ucide! Te voi
ucide! Te voi ucide!
Încerca cu ghearele lui să-mi facă rău și striga puternic:
diavolul: O voi distruge, oricum ar fi, am să termin cu Biserica! O voi
distruge cu puterea mea!
Dar nu-i putea face rău. Eu îmi acopeream chipul dar diavolul nu mă putea
atinge nici să-i facă rău bisericii. Diavolul a privit înapoia mea iar eu am
urmărit privirea lui și a
strigat foarte dur:
diavolul: Te voi distruge, te voi
distruge. Voi face orice ca să distrug Biserica!
Privea biserica, în ea era o comunitate mică, era foarte micuță, părea nesemnificativă în toată biserica. Și toată biserica era
acoperită de o luminiță albastră și ei
nu se clinteau, erau prosternați în rugăciune și nimic nu îi perturba și
continuau așa cu
multă iubire față de Dumnezeu iar diavolul striga mai puternic:
diavolul: Te voi omorî, o voi distruge, voi termina cu Biserica!
Și
mi-a fost frică, multă frică; și spunea grosolănii oribile. Eu am invocat-O pe Măicuța Maria dar diavolul
nu mă atingea când deodată am simțit înaintea mea și a
bisericii o lumină foarte mare care venea ca un fulger și s-a pus între diavol și Sfânta Biserică, era Sfântul Arhanghel Mihail.
A scos sabia lui înaintea diavolului și cu scutul său a acoperit toată Sfânta Biserică, și plantat înaintea diavolului, cu un chip puternic și energic a spus:
Sf. Arh Mihail: Cine ca Dumnezeu? Cine ca Dumnezeu? Cine ca Dumnezeu? Puterile iadului nu o vor frânge.
Iar diavolul a căzut în groapa lui infernală și a dispărut,
uluit și pustiit lăsând un miros urât și țipând cu gemete de nedescris de mari, foarte puternice. Iar Sfântul Mihail a rămas plantat acolo cu prezență
puternică și eu am privit încă o dată la Sfânta Biserică și o
vocea mi-a spus:
Vocea: Vegheați și rugați-vă pentru Sfânta Biserică! Vegheați și rugați-vă pentru că diavolul și-a infiltrat armata lui infernală pentru a-i face rău, deja ai văzut-o, deja ai văzut-o, deja ai văzut-o, armata lui
infiltrată. Rugați-vă și vegheați precum Maria în cenaclu cu apostolii, rugați-vă și vegheați, vegheați și rugați-vă pentru că nu știți nici ziua nici ora.
Sunt vremurile, sunt vremurile, sunt vremurile, sfârșitul se apropie și nimeni nu este pregătit. Vegheați,
timpurile se termină și
satana este înlănțuit cu furie, cu puterea lui
pentru a-i face rău Bisericii Sfinte și a infiltrat răutate în Biserică, făcând-o să treacă ca adevăr. Vegheați și rugați-vă, timpurile Apocalipsei sunt aici. Cel care are urechi să audă. Convertiți
inimile și iubiți Biserica în
adevăr, Dumnezeu se apropie!
Bine, acum a treia viziune dată de
Dumnezeu după Sfânta Consacrare ai Sfintei Liturghii, acestui preot sfânt. El
relatează:
Preotul: Dintr-o dată mă aflam într-o biserică mare, cu coloane aurite,
strălucitoare de lumină. Eram oprit cu veșmintele sfinte ale preoției, erau aurii, albe și roșii. Semne ale Tatălui, albul; ale Fiului, roșul și ale Duhul Sfânt cele aurii.
Moderatorul: Precum trandafirașii Rosei Mistice.
Preotul: Biserica era goală, eu priveam către toate părțile frumusețea luminii bisericii
care nu era artificială ci venită din Cer. Totul era în liniște, o liniște foarte specială, foarte cerească, când deodată lângă mine a apărut un înger sfânt mare și strălucitor. Nu-i puteam privi chipul datorită strălucirii lui. I se vedeau aripile lui frumoase care răspândeau o strălucire naturală și mi-a spus:
Îngerul: Preot al Domnului, ia și citește, ia și citește, și citește ia și citește!
Preotul: Și
mi-a dat un pergament auriu. Eu am luat în mâinile mele pergamentul și când l-am derulat/deschis au început să iasă cuvinte mari din el și îngerul mi-a spus:
Îngerul: Citește cu voce tare, citește ceea ce ți se cere să citești din Cer!
Preotul: Și am
revenit să privesc pergamentul și spunea:
„Vegheați și rugați-vă! Pregătiți calea Domnului! Este
aproape Domnul Domnilor”
Preotul: I-am spus îngerului sfânt: Și ce se va întâmpla?
Îngerul: Privește și citește; citește și privește!
Și au
apărut alte cuvinte care spuneau:
„Semnele
timpurilor sunt prezente, îngerii flagelului divin acționează în lume și vin lucruri teribile
încă dar nimeni nu dă atenție semnelor care se prezintă în toată lumea. Natura se revoltă împotriva omului pentru
cruzimea lui, pentru a-i spune că trebuie să-și întoarcă inima lui spre Creator care are Milostivire, dar nimeni
nu ascultă. Sunt foarte puțini cei care se convertesc, puțini cred în chemarea
Lui Dumnezeu și gândesc că nu e adevărat și continuă cu viața lor de păcat. Se apropie calamități și mari catastrofe în Cer și pe pământ dar nimeni nu dă atenție cu urechea Vocii Domnului pentru a converti viața lui. Timpul se
epuizează și Domnul Domnilor se apropie. Vai de inimile slabe, nu
vor fi salvate! Vai de păcătoșii de viață dublă, nu vor fi păstrați! Vai de cei care se
joacă de-a Dumnezeu, Mâna Domnului apasă asupra lor! Vai de cei care urmează
viața lor de păcat în ceasul venirii
Domnului, vor muri fără remediu! Vai de cei lași care niciodată nu M-au urmat și s-au unit dușmanului infernal, trăind în lumea lui rea, nu
vor fi salvați! Vai de cei care gândeau că totul era atât de natural și își băteau joc de Mesajele Mele Sfinte, vor primi pedeapsă
severă! Vai de cei increduli, nu vor fi păstrați când va veni marele întuneric peste pământ! Zilele de întuneric se apropie și puțini sunt pregătiți, gândesc că sunt lucruri de
vizionari evlavioși dar vor veni brusc și vai de cei care nu au acceptat Milostivirea Mea când
le-a fost dată prin intermediul semnelor despre care Sfânta Scriptura spune că
vor trece înaintea sfârșitului și prin intermediul vizionarilor Mei calificați de Mine! Sunt un
Dumnezeu Milostiv, dar foarte puțini acceptă Milostivirea Mea și se convertesc cu
toate semnele pe care le arăt omenirii și continuă cu păcatele lor grave
care cer Răzbunare Divină. Se apropie ziua. Se apropie ceasul. Se apropie ziua.
Vegheați și rugați-vă, vegheați și rugați-vă, vegheați și rugați-vă! Când gândiți mai puțin, va veni Fiul Lui
Dumnezeu să ceară socoteală acestei sărmane omeniri păcătoase. Acceptați Milostivirea Mea cât mai este cu voi!”
Preotul: Când am terminat de citit inima mea bătea așa de puternic, am simțit o durere profundă și nu puteam vorbi și îngerul sfânt mi-a spus:
Îngerul: Dă-mi ruloul și privește!
Preotul: I-am predat rolul și am privit. Deodată am început să văd că în biserică au intrat niște persoane îmbrăcate în alb cu buchete în mâini. Erau persoane
foarte frumoase, nu erau îngeri, erau persoane
care străluceau pentru lumina lor. Intrau în ordine și purtau buchete de
trandafiri colorați
foarte frumoși și cântau Ave Maria. Intrau pe cele trei uși pe care le avea biserica și se vedeau foarte frumos. Eu l-am întrebat pe îngerul sfânt cine sunt.
Preotul: Spune-mi, cine sunt?
Îngerul: Sunt copiii Armatei Lui
Dumnezeu în Preasfânta Maria. Sunt cei care sunt pregătiți pentru ceasul Fiului
Lui Dumnezeu, când vine ceea ce trebuie să vină peste lume. Sunt
Armata Sfintei Marii care a crezut în adevărul Sfintei Biserici și în misiunea Maria Regină și au fost fideli
adevărului.
Continuau să intre multe suflețele, toate cântând Ave Maria și spunând după fiecare Ave Maria:
„O,
Doamna mea, o, Mama mea, o Regina mea, o căpitanul meu! Facă-se în mine Sfânta
Voință a Domnului. Fermi până la moarte!”
Deodată mi-a spun îngerul sfânt: „Uite-te
încă o dată!” și am
privit. Au început să cadă fulgere din Cer, teribile și vânturi puternice treceau furioase pe dinafara bisericii și un cutremur a început să se simtă în
afara bisericii, dar nu înăuntru.
Și oamenii au început să
strige și să ajungă până la
biserică și chiar dacă doreau să intre, nu puteau. Și cutremurul distrugea tot și multe persoane se scufundau pentru că pământul se deschidea dar în biserică nu se simțea nimic și cei care erau în biserică erau prosternați rugându-se fără a se uita înapoi. Prosternați înaintea
Preasfântului Sacrament și a
unei imagini a Sfintei Fecioare îmbrăcată în albastru și cu
trei Inimi pe Pieptul Ei și din Mâinile Ei ieșeau două raze aurii ce spuneau: „Dumnezeu Unul și Întreit, Milostivire!” și afară
oamenii erau îmbrăcați cu
hainele lor normale, și îngerul mi-a spus: „Asta va trece din
lume când este Voința Lui Dumnezeu, dar semnele sunt aproape.”
Și
atunci l-am întrebat pe îngerul sfânt: Și de ce nu pot intra aceste persoane mici?
Și el
mi-a spus: „Fiule, pentru că nu sunt
îmbrăcați cu adevărata Credință și niciodată nu au voit să creadă în ceea ce Dumnezeu a
anunțat atât și în semnele timpurilor. Ei nu pot fi aici. Cel care crede,
se mântuiește; cel care nu crede,
se condamnă. Dumnezeu a dat ocazie de
convertire, din Milostivirea Lui dar foarte puțini o acceptă pentru că gândesc că este mult timp de a trăi dar timpurile se
apropie și momentul recoltei este foarte curând! Roagă-te și veghează! Rugați-vă și vegheați! Sfânta Maria este Arca Salvării, ca în timpurile lui Noe. Terminându-se
viziunea trebuie să te prosternezi înaintea Lui Isus din Sacrament și să repari pentru păcatele lumii. Vegheați și rugați-vă pentru că în ceasul când vă gândiți cel mai puțin, va veni Domnul.
Amin, amin și amin!”
Moderatorul: Trei din aceste viziuni minunate acestui preot columbian,
relatate de acest preot columbian. Care ne permite să înțelegem ceea ce se întâmplă astăzi în Biserică, nu? Aici este o descriere, în aceste trei
viziuni, a ceea ce în acest moment, vedem pe viu în parohiile noastre, în
dieceze și în arhidieceze și în propriul Vatican. Ce regret! Dar este o realitate pe care trebuie să o înfruntăm și Domnul atunci, cum
vede că nu e credință suficientă într-un anumit mod a luat decizia de a se retrage din
Templu. Atenție!
De a se retrage.
